A fost odata ca niciodata, intr-un taram indepartat(atat de indepartat ca purta numele de "Taramul de Nicaieri") un adult aparent ca oricare altul.
Acest adult a reusit sa isi pastreze sufletul pur, inocent, de copil in ciuda celor atat de multe rautati pe care le-a avut de indurat din partea oamenilor. Acesta a ramas, totusi, un iubitor de oameni incurabil si i-a incantat pe acestia cu talentul sau nemaintalnit in ale muzicii si dansului.
Atat de talentat era Adultul, incat i-a cucerit pe oameni intr-o clipita, iar acestia, bucurosi, nu s-au temut sa il numeasca Rege.
Insa Adultul nu era un rege ca oricare altul, el era regele sufletelor. Regatul sau nu cunostea granite, cultura, religie sau culoare a pielii, iar simbolurile regatului erau Pacea si Toleranta.
De atunci, oamenii au trait linistiti ghidandu-se zilnic dupa spusele Regelui si gasind alinare in vorbele sale.
Spre deosebire de ceilalti regi, care isi specificau din timp preferintele in legatura cu funerariile lor, Adultul nu atingea acest subiect, afirmand ferm convins: "
I don't need this. I will live forever.".
Totusi, timpul a ramas nepasator la convingerile regelui si, odata cu trecerea lui, a adus, parca mai devreme decat ar fi trebuit, ziua de care se temeau cu totii.
Si Regele a plecat. Le-a lasat oamenilor gandurile sale si sfaturile si a plecat cand a crezut ca a venit momentul in care oamenii se vor descurca fara prezenta lui.
Nu ar fi vrut. I-a iubit prea mult, insa rautatea unora nu mai putea fi indurata de sufletul sau de copil.
Era pe zi ce trecea din ce in ce mai sufocat de rautate. Sufletul inocent, plin de rani, a inceput sa imbolnaveasca trupul, iar acesta a luptat pana cand, intr-o zi de vara, a ales calea cea mai grea pentru a scapa sufletul de rautatile oamenilor, asa ca trupul s-a sacrificat ramanand cu Oamenii Rai, lasand sufletul sa plece pentru a se linisti... pentru totdeauna.
Poporul Regelui nu mai cunoscuse o asemenea ratacire si s-au retras toti intr-un coltisor linistit pana cand, cu calm, isi vor da seama cum se vor descurca fara acesta.
Dupa o perioada indelungata plina de suferinta, poporul a ales sa se reuneasca, asa cum i-ar fi placut regelui, pentru a se asigura ca oamenii nu au uitat de ei si de cel care le-a fost Rege.
Au incercat sa il rasplateasca pentru toate zilele in care si-au gasit alinare doar in vorbele sale si pentru ca el i-a invatat ce inseamna iubirea neconditionata.
Oamenii Pacii au ales sa faca asta cum i-ar fi placut lui mai mult. Un dans pe muzica sa pentru bucuria oamenilor din jur.
Si cu acest dans sub cerul senin(deci, unde Regele avea bilet in primul rand) i-au promis ca nu il vor arunca in uitare. Nici pe el, nici vorbele sale, nici dragostea pe care le-a oferit-o mereu.
I-au promis ca si ei, la randul lor, il vor iubi pentru totdeauna.
P.S.: noi cu dansul ne-am fi simtit mult mai bine si am fi facut un dans mult mai bun daca privitorii ne-ar fi lasat spatiu.
Probabil ca Oamenii Rai vor sa distruga si poporul dupa ce Regele n-a mai rezistat.
