Somebody's lacking a hero...

E vineri, 26 iunie, ora 01:00. Se fac 24 de ore de cand am aflat de moartea lui Michael Jackson. De atunci am putut dormi numai 3 ore. Greu sa mananc, greu sa dorm, greu sa nu ma gandesc cat l-am iubit. Greu sa imi stapanesc alte lacrimi la vederea timpului perfect compus langa numele lui.
De ce imi ceri sa asociez asa un fenomen cu sfarsitul?
De ce imi ceri sa asociez eleganta, gratia, pacea si adevarul cu moartea?
Inca nu constientizez ca unul dintre simbolurile copilariei si adolescentei s-a dus. Se simte un gol ingrozitor.
Devine din ce in ce mai greu de scris asa ca va las sa ascultati "the type of song that makes the angels cry".

I guess what Im asking is everybody bow their head for a legend dont breathe for a second

The Game - Better On The Otherside(Tribute to MJ), feat Chris Brown, Diddy, Usher and Boyz II Men

I remember the first time i seen you moonwalk,
I believed I could do anything,
you made the world dance,
you made the music come to life

O viata-ntr-o scurta pauza

Sambata mortilor, slujba, mancare, pomana, masa mare, mai bine zis: munca multa.

- Hai, mai stai si tu jos, mamaie, ii spun.

Se aseaza greoi, cu privirea pierduta, oboseala fiind exteriorizata prin toti porii.

- Sunt obosita, mamaie...
...si isi incepe povestea.

- Am muncit, Madalina, toata viata. Am muncit de cand m-a facut mama. Am inceput la sera pe la saispe ani.
Sta putin pe ganduri.

- ...ah...saispe? Nu, saptispe. Eram mica, pricajita rau. Tu esti mare. Caram lazi grele de vreo 50 kg.

- Mai grele ca tine, ii spun.

- Oho! Urcam dealu' ala abrupt cu sacii de iarba in spate pentru vaci. Si ma mai mir de ce n-am crescut... ma trageau in jos.
Munceam la casa veche cand eram gravida cu Relu. Am muncit pana in duminica aia... cand dup-amiaza l-am nascut.
Da' ma rog noaptea la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa si sa muncesc. Mai bine asa decat bolnava in pat.

- Sanatatea conteaza, mamaie. Mai intervin in povestirile ei cu o replica scurta care sa demostreze atat atentia, cat si aprobarea.

- Ah, da' am muncit si la pavaj. Acolo muncea tata. Ma lua cu el si spargeam pietre cu baosul.

- Fantastic...

- Scoteam patul singura afara si plimbam sifonierul tot de una singura. Proasta... ma munceam degeaba. Singura am crescut si copiii. Totul am facut singura. Nu m-a ajutat nimeni niciodata.
Spalam haine de mana pentru copii si le intindeam pe toate in curte. Socra-miu imi zicea: "Aoleu, Sico, aici zici ca e la Talcioc!". Da' niciodata nu ziceau: "Du-te si culca-te si tu o ora ca stau eu cu copiii.".

Ultimii ani i-am muncit la sera aia unde e manastirea acum. Culegeam fructe. Eh... aici era usor. Si dup-aia a aparut asta...si ne-am luat.

Face o pauza. Mie mi se deruleaza deja prin minte povestea lor pe care am auzit-o de atatea ori, dar pe care o ascult mereu cu acelasi interes.

- Si acum mai muncesc... in fiecare zi. Nu pot sa stau. Mereu e ceva de trebaluit, trebuie sa robotesc eu pe aici ca altfel ma simt proasta.
Sunt obosita, Madalina, ca toata viata am muncit...