tag:blogger.com,1999:blog-66919976815514304502024-03-05T16:40:52.262+02:00La chanson de mon coeurMaddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.comBlogger44125tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-50916688372157355172010-10-18T15:20:00.003+03:002010-10-18T15:42:09.663+03:00E timp pentru toate<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEx0GY_zX4sOD0STh6LuPDqfVfa5SKuxh42QB5gVJhNb_XMoRoNjQNaRAxP7syKo4woVlx5cLB7vojn3_JN1sA-x5lEE6_CcVVtit5Bw3CzhK1DxHF8tyRgxjR9cCBVMFxbLI6b7SCWGB1/s1600/MaraLuca.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 253px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEx0GY_zX4sOD0STh6LuPDqfVfa5SKuxh42QB5gVJhNb_XMoRoNjQNaRAxP7syKo4woVlx5cLB7vojn3_JN1sA-x5lEE6_CcVVtit5Bw3CzhK1DxHF8tyRgxjR9cCBVMFxbLI6b7SCWGB1/s320/MaraLuca.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5529363845930408946" /></a><br />- Buna, Luca! Ai venit. Ai spus ca vii si ai venit. La si un sfert.<br />- Da.<br />- Uite ce ti-am adus. Pe Marie.<br />- Marie?<br />- Da.<br /><br />Se intoarce, ia pisica alba de plus si i-o inmaneaza. Se afla in parc si, cu siguranta, nu depasesc varsta de 8 ani.<br /><br />Dupa un sfert de ora de joaca, se aude glasul bunicii.<br /><br />- Mara! Hai sa mergem!<br />- ...<br />- Mara!<br />- Nu!<br />- Hai ca vine profesoara!<br />- Nu merg!<br />- Eu am plecat.<br /><br />Il priveste intristata pe Luca. Acesta ii zambeste.<br /><br />- Pa, Mara!<br />- Pa...Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-63229297478235370172010-10-13T20:36:00.000+03:002010-10-13T20:37:09.263+03:00O data-n viata<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.weddingphotographydirectory.com/wedding-photo/images/articles/bride-facing-window.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 285px; height: 395px;" src="http://www.weddingphotographydirectory.com/wedding-photo/images/articles/bride-facing-window.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Patul, biblioteca, vechile jucarii... Da, camera copilariei din casa parinteasca. Se plimba un pic, oarecum dezorientata.<br />Cata lume s-a adunat in casa parintilor ei! Nu tine minte cand a vazut ultima oara atata lume in locul asta.<br />Tensiunea pluteste in aer.<br />Se mai opreste din cand in cand sa isi admire rochia. Este exact asa cum si-a dorit intotdeauna: de un alb stralucitor, corset si crinolina, totul de o simplitate pura. Rochia asta trebuia sa fie asa cum isi dorea ca doar o data in viata o va imbraca.<br />Ii pare rau, insa, ca nu are acces la nicio oglinda. Nu intelege de ce nu i se permite sa se priveasca. "Obiceiuri stupide...", isi zice.<br />Este atat de emotionata! Intra in bucatarie si arunca o privire asupra oamenilor de acolo. Dintr-o parte aude soptit: "- Ai vazut ca e putin vanata?"<br />ooof! Era sigura ca alegerea unui fard cu o nuanta de mov se va dovedi a fi o idee proasta!<br />Tatal sau isi strange cu putere sotia in brate. Stia ca pentru ea va fi greu sa accepte momentul asta. "Fata mamii..."<br />Din spate se aude un zgomot pe care nu reuseste sa il desluseasca imediat.<br />In usa de la sufragerie sta Ana, sora ei, privind in gol.<br />Intra in sufragerie si vede multa lume adunata, insa nu vede in jurul carui lucru. O tacere apasatoare domneste in camera asta. Ana isi ingroapa fata in palme si plange incet.<br /><blockquote>- De ce?</blockquote><br />Cineva vine la ea repede si o imbratiseaza, o consoleaza. Ana sopteste catre corpul neisufletit in jurul caruia lumea statea adunata: "Pacat ca nu ai apucat sa te bucuri de o astfel de rochie, sora mea. Te-ai grabit sa o porti..."Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-39197107087188143232010-10-04T17:33:00.002+03:002010-10-07T19:59:12.631+03:00Oglinda care minteSe priveste indelung in oglinda, parca asteptand ca reflexia sa ii vorbeasca. <br />Apoi, isi analizeaza fata ca pe a unui strain. Primul lucru pe care il observa sunt ridurile din jurul gurii ce se formeaza imediat ce incepe sa contureze un zambet cat de mic.<br /><br /><blockquote>Iata. Deci asta este o parte din pretul pe care trebuie sa il platesc pentru ca am mereu zambetul expus si pentru ca rad cu pofta de fiecare data cand prind ocazia.</blockquote><br />Si zambeste. Pentru a le vedea mai clar.<br /><br />A ramas asa, absenta, privindu-le, gandindu-se ca trebuie sa fii nebun pentru a fi suparat pe asemenea semne. Nu inseamna decat ca muschii fetei sunt obisnuiti sa se contracte des, formand zambete. Lucru ce nu poate decat sa o bucure.<br /><br />Inevitabil, gandul a dus-o mai departe... riduri, ha? Mai tarziu se vor inmulti si nu le va mai agrea pe toate. Dar ce inseamna, oare, <span style="font-style:italic;">mai tarziu</span>? Pe cele din jurul gurii nu le-a vazut formandu-se.<br /><br /><blockquote>Daca intr-o zi ma voi privi din nou in oglinda si voi observa mult mai multe riduri de care nu am stiut pana atunci? Daca ma voi simti ca si cum timpul a zburat pe langa mine si nu am aproape nimic din ce mi-as fi dorit?</blockquote><br />Si pentru o clipa le-a vazut; le-a vazut pe toate: reflexia ei peste multi ani, pielea palida si toate ridurile, dar nu mai putea scapa de aceasta imagine.<br />A scuturat din cap si, tinereste, i s-a desprins o suvita din coc, dandu-i un aer copilaresc si aducand-o inapoi la adevarata reflexie.<br /><br />Si i-a privit pe ei. Nu putea sa creada ca nu i-a privit pana atunci tocmai pe ei. Ochii. Mari si cu o stralucire cu care nu i-a mai vazut niciodata, i-au dat o stare coplesitoare de bucurie. Coplesitoare pana la lacrimi.<br /><br />De ce? Pentru ca a realizat ca este inca foarte tanara , poate lupta din rasputeri pentru a obtine tot ceea ce-si doreste, pentru a trai asa cum ii place si pentru a simti cum timpul ii deseneaza cate un rid pe fata fara sa se impotriveasca.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-576099633960492972010-08-31T23:04:00.000+03:002010-08-31T23:28:34.553+03:00"Da-mi putin din timpul tau si-am sa-ti dau putin din mine"Acum ceva vreme(mai bine de 10 ani) a avut loc o intamplare pe care mai mult ca sigur o voi tine minte toata viata.<br /><br />Fac parte din oamenii care si-au petrecut la joaca toate zilele din vacanta. Cu "adversari" reali, in fata blocului, nu virtuali.<br />Bineinteles, scara noastra, ca si toate celalalte scari din micutul orasel, avea un caine in grija.<br /><br />In timpul unui joc("Frunza" pentru cunoscatori) sub ochii nostri, cainele a fost lovit de o masina. Fara sa stam prea mult timp pe ganduri, am intrerupt jocul si ne-am chinuit, patru-cinci sufletele sa caram catelul spre cel mai apropiat medic veterinar.<br /><br />Ajunsi acolo, am constatat cu foarte mare tristete ca si domnul doctor are nevoie de concediu de odihna...<br /><br />Cum nu puteam sa ne abandonam amicul plin de rani, ne-am pus iar pe carat... pana la farmacie. Trebuie sa aiba niste doftorii acolo sa il ajute, nu?<br /><br />In fata farmaciei, sufletele noastre de copii s-au lovit de un alt impediment din lumea celor mari: banii. Fara niciun banut in buzunar am intrat in farmacie si am spus pe un ton ferm ca avem nevoie de pansament si rivanol. Catelusul nostru se lovise si nici nu voiam sa ne gandim sa il lasam sa moara. Doar doamna de la farmacie, cu putina bunavointa, ne-ar fi putut ajuta.<br /><br />...si a facut-o. Ne-a dat tot ceea ce ne-ar fi putut ajuta in misiunea noastra de salvare: pudre, pansamente, dezinfectante. Numai dansa stie. Ne-a explicat ce face fiecare si ne-a urat multa bafta.<br /><br />Bucurosi, am pansat bietul animalut cum am stiut mai bine. Apoi, in fiecare zi ii duceam mancare si ii schimbam pansamentele.<br /><br />Si da, a scapat. A continuat sa traiasca in acelasi mod: fericit, prietenos si hiperactiv. Un singur lucru a intervenit dupa accident: teama de masini, dar lucrul asta nu a facut decat sa ma bucure.<br /><br />Pe parcursul peripetiei asteia am invatat cat de mult poate insemna pentru un suflet sa ii dedici putin din timpul tau si, destul de devreme, ce-i drept, mi-am dat seama ce impediment pot constitui banii.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-71471779497229975252010-07-20T01:11:00.000+03:002010-07-20T01:39:53.650+03:00Esenţa inumanităţii: indiferenţaMuzică tare (dată tare), prea mulţi oameni, prea multă agitaţie. Se ridică de la masa lungă în căutare de puţină linişte, folosind drept pretext nevoia de cafea.<br /><br /> Peste nici 10 minute se întoarce fericit în mediul din care plecase. Prepararea cafelei, deşi parcă prea rapidă, a reprezentat deconectarea mult asteptată.<br /><br /> Se aşează şi, liniştit, adaugă laptele şi zahărul. Începe să amestece şi mişcarea mecanică a mâinii determină o stare de visare. Nici muzica veselă şi volumul ei ridicat nu îl împiedică să-şi amintească de micuţele probleme pe care le are de rezolvat.<br /><br /> Apoi, îşi ridică privirea. În faţa lui, o fată nu îşi poate ascunde privirile înlăcrimate. Şi pentru că "mi-e milă de tine, dar mai milă îmi e de mine", hotărăşte să se poarte ca şi cum nu a vazut nimic şi să se gândească în continuare la micuţele sale problemele.<br /><br /> În scurt timp priveşte din nou la ea; fata avea încă privirile înlăcrimate, scaunele de lângă ea erau încă goale. Nimeni nu era acolo să aşeze pe spatele ei prieteneşte palma.<br /><br /> Mută din nou privirea asupra cafelei. Fără să îşi dea seama, mâna se oprise din amestecat, dar nimic nu oprise lichidul să se învârtă în continuare.<br /> Linguriţa s-a oprit. Cafeaua şi-a continuat mişcarea. Un om plânge. Ceilalţi îşi continuă petrecerea.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-80092444318641244272010-04-26T15:27:00.000+03:002010-05-07T17:29:36.589+03:00Clue - Tu ai ales<object style="height: 344px; width: 425px"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/TyKOxzeSvOQ"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowScriptAccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/TyKOxzeSvOQ" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowScriptAccess="always" width="425" height="344"></embed></object><br /><br />Clue - Tu ai ales<br /><br />Strofa I:<br />Sa fii bun, sa ai de toate, sa nu ai de ce te zbate<br />Sa fii mandru cand privesti la tot ce ai lasat in spate<br />Sa fii tare, sa ai spate, nu palme si brutalitate<br />Sa ai o minte peste toate, ce te scoate din banalitate<br /><br />Si asta peste poate, poate peste ceva timp<br />Cand cu inima de gheata uiti conceptul de anotimp<br />In toamna mintii tale sa nu ramai pierdut in ceata<br />Fiindca tu esti cel care ti-ai ales drumul prin viata<br /><br />Asa ca trage-o pe sfoara, sa n-atarni de-un fir de ata<br />Nu lasa sa doara chiar daca simti ca nu faci fata<br />N-o privi cum se agata n-o privi cu toleranta <br />Nu privi timpul cum zboara fara sa-i dai importanta<br /><br />Asa ca pune mana, invata! Stai departe de cel care<br />Mereu pune mana, inhata, tine partea celor care<br />Fara cost prea mare, des, nu au plantat ce au cules<br />Chiar fara rost sau inteles, e viata ta, tu ai ales!<br /><br />Strofa II:<br />Ai ales in viata tot ce ai avut de-ales<br />Succes ai avut, dar niciodata in exces<br />Ai ales prietenii bazate doar pe interes<br />Ai investit sentimente la care acum nu ai acces<br /><br />Te-ai privit ades, ai vazut relatii bani<br />Transformate-ntr-un imens nod, devine gordian<br />In viata de golan ai vrut sa fi artizan<br />Ti-ai fi putut alege soarta si-asta nu era in plan<br /><br />Cosmaruri din praf, nicotina si propan<br />Au darul sa iti crape visele de portelan<br />Critici, aduse in van, iti rasuna in timpan<br />Curtemuratoare toate, taietoare de elan<br /><br />Te doare si dai la o parte des<br />Persoane tradatoare ce din start n-au inteles<br />Au plecat cu tine-n mers, dar au fugit, bineinteles<br />Tine minte: asta e ce ai ales!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-69319230708597267412010-04-21T18:20:00.000+03:002010-04-21T18:48:10.675+03:00Poveste pentru vindecarea sufletului<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdgu5kluJWfMfMJT9q0yPiTgs4BKH-aiksuglR0I6kOJUr5fl6y-E92tpmWsfIX3cib20_ssMEQuF4SR0gsvkEylitI9SoisUuKUqjnB0ziyaxMjrwnxgFqt0dzswOBn0MOx_Yyxa93Fba/s1600/man+in+rain.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 259px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdgu5kluJWfMfMJT9q0yPiTgs4BKH-aiksuglR0I6kOJUr5fl6y-E92tpmWsfIX3cib20_ssMEQuF4SR0gsvkEylitI9SoisUuKUqjnB0ziyaxMjrwnxgFqt0dzswOBn0MOx_Yyxa93Fba/s320/man+in+rain.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5462618057773894034" /></a><br />Raul ii ameninta lumea mica. Incepe furtuna si este constant atacat de egoism si ura. Simte presiuni asupra lui din toate partile si parca nu-l slabesc niciun pic astfel incat sa o poata apunca in vreo directie.<br />Simte cum fiarele astea ii sfasie sufletul impartindu-l in zeci de bucati. Si ar vrea sa fuga... sa evadeze din propriul corp si sa se detaseze de suflletu-i chinuit.<br />El a avut intotdeauna un suflet pur, dar acum fiarele noptii l-au facut sa simta ura, impartind-o ele primele.<br />Nu... nu ii place deloc sentimentul asta. Il roade din interior. Il face sa constientizeze ca dorinta de a face rau se afla in stare latenta in interiorul oricarui suflet, oricat ar fi de curat.<br />Si vrea sa se rupa de tot. Inchide ochii, se ghemuieste si asteapta sa treaca furtuna; asteapta sa se coboare asupra lui o ploaie linistitoare care sa ii atinga pleoapele, sa i se prelinga pe lobul urechii si sa le spele de raul pe care l-au vazut si auzit.<br />Apoi sa ii atinga buzele, pentru ca aceasta sa ii reaminteasca gustul iubirii si linistii.<br />...picaturile sa i se rostogoleasca pe gat, ajungand pana in dreptul inimii, vindecand definitiv.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-22154470616823766242010-04-19T14:52:00.001+03:002010-04-19T14:55:48.035+03:00"Soc in Ghencea!"<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdXqdGpYBQCOqGDxZ857ko087Nq88Nz0CTI9R_VNVbu-dA7FraYcF_IUrxLrdFKR8R1fHKxRcn31UBWZrjJuqqrqT2XqulxFKwHKk6fClAma9Bv8Mybs6jHyFWAEn8c2IOnD6D2HpkYD3S/s1600/ursu'.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdXqdGpYBQCOqGDxZ857ko087Nq88Nz0CTI9R_VNVbu-dA7FraYcF_IUrxLrdFKR8R1fHKxRcn31UBWZrjJuqqrqT2XqulxFKwHKk6fClAma9Bv8Mybs6jHyFWAEn8c2IOnD6D2HpkYD3S/s320/ursu'.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5461815830771593890" /></a><br />Probabil dupa cum ati aflat si voi, Papan Chilibar, cel care joaca rolul lui Ursu’ in filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier", a fost arestat miercuri, 15 aprilie. Papan este cercetat pentru furt calificat.<br />Concluzia: Eu cand vreau sa fluier, fur un fluier si fluier!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-75423075354908566862010-04-06T20:04:00.000+03:002010-04-06T20:23:27.010+03:00Cele patru elemente erau doar treiVointa, sufletul, mintea si trupul. Pe acestea le catalogheaza drept elementele componente ale persoanei sale.<br /><br />Isi jura ca niciodata nu va uita sa investeasca la fel de mult in toate. Da, inclusiv in vointa. Da, mai ales in vointa pentru ca intotdeauna ea este cea de care tinde sauite in momentele prospere, dar tot ea este cea care il salveaza cand cade in abisul mizeriei.<br /><br />Se considera o fiinta atat de vulnerabila, uneori. Mediul ii poate invinge cu usurinta trupul, iar sufletul de cele mai multe ori este faramitat cu contributia mintii.<br /><br />Cand fizicul ii este atacat de mediu, in lipsa puterii trupului, vointa este cea pe care se bazeaza.<br /><br />Cand mintea deschide usile demult ferecate ale amintirilor si acestea ii rascolesc sufletul, vointa este cea care face posibila inchiderea usilor pentru cat mai mult timp.<br /><br />Uneori se gandeste ca poate nu ar trebui sa considere ca vointa este separata de minte. Deci... si-ar putea asocia propria minte cu o persoana schizofrenica? Tot mintea face rau deschizand usile, dar tot mintea sa are puterea de a inchide acele usi prin existenta vointei.<br /><br />In stilul asta ajunge tot timpul la fel de fel de ipoteze in care se afunda tot mai adanc. Asa ca se opreste. De oricare parte ar fi vointa, trebuie sa isi aminteasca in permanenta sa ii acorde mare atentie.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-61222057031657001232010-04-04T18:32:00.000+03:002010-04-04T18:35:52.319+03:00Direct din apartamentul 3......va doresc un Paste fericit si linistit alaturi de cei dragi! Lumina sa va umple nu numai casa, ci si sufletul!<br />Nu uitati sa sarbatoriti cumpatat! Sa auzim numai de bine!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-21741555892827554822010-03-23T16:36:00.000+02:002010-03-23T17:15:24.801+02:00Poliţia română. Siguranţă şi încredere.Aici în bloc o familie este plecată şi toată lumea ştie asta, având în vedere că lipsesc de ceva timp.<br />Toate bune şi frumoase, familia fericită în vacanţă, vecinii... şi ei pe aici, mai mult sau mai puţin fericiţi; asta până în momentul în care s-a constatat că geamul de la balconul casei drumeţilor e deschis, ba chiar forţat.<br />O verificare rapidă pune vecinii în temă: familia nu s-a întors acasă. Na belea! Acu' ce-i de făcut?<br />Cuprinşi de spiritul justiţiar se gândesc să escaladeze, fără pic de teamă, balconul.<br />După câteva secunde, când adrenalina încetase să se facă simţită, în mintea oamenilor se înfiripă gândul că ar fi, totuşi, o idee mai bună să sune la poliţie şi domnii de acolo să îşi facă treaba cum ştiu dânşii mai bine.<br /><br />Zis şi făcut! Ţrr-ţrr la poliţiune!<br /><br />- Bună ziua, Felix Sima mă numesc. V-am sunat să vă raportez o posibilă spargere a apartamentului prietenei soţiei mele.<br />- Soţia e lângă dumneavoastră?<br />- Da.<br />- Aş putea să vorbesc cu dânsa? Probabil ştie mai multe despre apartamentul doamnei.<br />- Sigur.<br />- ...<br />- Alo? Bună ziua, Otilia Mărculescu la telefon.<br />- Doamnă, îmi puteţi da mai multe detalii despre spargere?<br />- Sigur [...] Putem discuta mai multe despre apartament cand vă veţi afla la faţa locului.<br />- Păi când să venim, doamnă? Azi? Venim mâine dimineaţă că, vorba aia, dacă au venit hoţii azi-noapte, n-o să mai vină şi azi...<br />- ?!?! ...OK.<br /><br />A 2-A ZI:<br />Ţrr-ţrr la secţie.<br /><br />- Bună ziua! Otilia Mărculescu mă numesc. Nu vă suparaţi, rămăsese ca veniţi dimineaţă la apartamentul prietenilor mei.<br />- Daa, doamnă, da. Aveţi cheia de la casă?<br />- Da.<br />- Intraţi dumneavoastră şi dacă veţi constata ceva în neregulă, ne sunaţi.<br /><br />Aaaaah! Dreptatea, implicarea şi solidaritatea asta îmi încălzesc sufletul! Adică, doamna trebuia să intre în casă şi să distrugă eventualele probe, să-nţeleg. Dragilor, nu mă aşteptam la o anchetă mai ceva ca-n CSI, dar aşa ceva nu îmi vine să cred. Asta ne e magica poliţie română.<br /><br />Până data viitoare, incuiaţi bine casa că, după cum vedeţi, dacă o păţiţi, sunteţi pe cont propriu şi să auzim numai de bine!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-49967387639909513652009-11-23T18:21:00.002+02:002010-10-06T15:09:39.406+03:00Pamântul nu poate apela 112!Numele meu este Terra şi aceasta este povestea mea. La început eram singură, dar totul s-a schimbat în momentul în care le-am dat oamenilor un loc unde să se nască şi unde să îşi nască fiii.<br />Iubesc oamenii; îi consider copiii mei.<br /><br />La început, aceştia aveau nişte vieţi foarte simple: un trai modest, împăcaţi cu natura, cu aproapele şi cu ei înşişi.<br />Cu trecerea timpului însă, modul lor de viaţă se complica. Dorinţa de dezvoltare nu mai avea limite, iar în felul acesta a apărut viaţa urbană.<br />Omul citadin a pierdut complet legătura cu natura, iar industria s-a dezvoltat din ce în ce mai mult.<br /><br />Oameni, aţi devenit orbiţi de dorinţa de progres; atât de orbiţi încât aţi ajuns să nu mai observaţi răul pe care mi-l faceţi.<br /><br />Industria produce atât de multe noxe încât sistemul imunitar mi-a fost fisurat; voi le numiţi "găuri în stratul de ozon".<br /><br />Din cauza lor şi a noxelor am fost cuprinsă de febră şi totul s-a încălzit în jurul meu, mai ales clima şi apele. Plantele şi animalele trebuie să se adapteze acestor schimbari de climă nemaiîntalnite. În munţi şi la poli gheţarii se topesc, ceea ce afectează stilul de viaţă al unor animale precum balenele şi pinguinii.<br /><br />Dacă nu vă gândiţi la mine, gândiţi-vă măcar la copiii voştri. Aceştia vor creşte fără multe dintre speciile de plante şi animale pe care voi aţi avut ocazia să le cunoaşteţi. Tot copiii voştri sunt cei ce vor creşte cu din ce în ce mai puţină zăpadă, până la deloc.<br /><br />Trăiţi cu impresia greşită că aveţi suficient timp să rezolvaţi toate greşelile pe care le-aţi făcut. Eu, însă, simt cum totul se încălzeşte mai mult cu fiecare an ce trece.<br /><br />Închideţi uzinele vechi deoarece ele produc cele mai multe noxe şi încercaţi să compensaţi defrişarea dintr-un loc, plantând în altul.<br /><br />Copacii m-au ajutat întotdeauna să mă apăr de gazele dăunătoare care apar şi în mod natural, de la vulcani. O dată cu dezvoltarea industrială concentraţia din aer a acestor gaze a crescut. În loc sa plantaţi mai mulţi copaci pentru a încerca sa remediaţi o parte din răul făcut, aţi început să defrişaţi din ce în ce mai mult îmbolnavindu-mă încetul cu încetul.<br /><br />Eu încă vă iubesc, chiar dacă, din fiii care eraţi, aţi devenit ca nişte paraziţi pe corpul unui animal.<br /><br />Nu realizaţi, totuşi, că sunt singura vieţuitoare care nu îşi extermină paraziţii. Vă privesc cum mă populaţi, chinuindu-mă.<br />Din când în când mai tremur. O fac involuntar, când durerile la care mă supuneţi ating un prag insuportabil. Voi îl numiţi "cutremur" şi mă blamaţi pentru pierderile suferite fără să vă gândiţi la chinul meu.<br /><br />V-am oferit tot ce am avut. M-am oferit pe mine.<br />Aştept încă întoarcerea fiului risipitor şi sper că acesta se va întoarce până nu va fi prea târziu.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-75886332379254769212009-08-16T21:56:00.000+03:002009-08-16T22:07:17.908+03:00Se-ntamplara optâshpe...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnOMcMeaguVwkiAD4a2nBhVflH1zZ7iYOvz6fIQGWTyw0kp5AtxAxbS_ArvXk3e_-hpiX_Zyn_yvz4UlXJOI7o2c7R9l0LIebrDxpUIoFuag8druTLnNLKC79uNAg0RnTOJE8XNFVEDk-k/s1600-h/DSCF3726.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnOMcMeaguVwkiAD4a2nBhVflH1zZ7iYOvz6fIQGWTyw0kp5AtxAxbS_ArvXk3e_-hpiX_Zyn_yvz4UlXJOI7o2c7R9l0LIebrDxpUIoFuag8druTLnNLKC79uNAg0RnTOJE8XNFVEDk-k/s320/DSCF3726.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5370639983684516802" /></a><br />...pe 12 august.<br /><br />Vizitele neasteptate ale celor mai apreciate persoane, cadourile mult dorite de cateva luni si imbratisarile "fara numar" au stat la baza unei zile extraordinare.<br /><br />Va doresc tuturor ca in fiecare zi sa va simtiti la fel de importanti si iubiti, cum m-am simtit eu.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-35231849135185974832009-08-10T04:53:00.000+03:002009-08-09T18:53:37.679+03:00Regele Taramului de NicaieriA fost odata ca niciodata, intr-un taram indepartat(atat de indepartat ca purta numele de "Taramul de Nicaieri") un adult aparent ca oricare altul.<br /><br />Acest adult a reusit sa isi pastreze sufletul pur, inocent, de copil in ciuda celor atat de multe rautati pe care le-a avut de indurat din partea oamenilor. Acesta a ramas, totusi, un iubitor de oameni incurabil si i-a incantat pe acestia cu talentul sau nemaintalnit in ale muzicii si dansului.<br /><br />Atat de talentat era Adultul, incat i-a cucerit pe oameni intr-o clipita, iar acestia, bucurosi, nu s-au temut sa il numeasca Rege.<br /><br />Insa Adultul nu era un rege ca oricare altul, el era regele sufletelor. Regatul sau nu cunostea granite, cultura, religie sau culoare a pielii, iar simbolurile regatului erau Pacea si Toleranta.<br /><br />De atunci, oamenii au trait linistiti ghidandu-se zilnic dupa spusele Regelui si gasind alinare in vorbele sale.<br /><br />Spre deosebire de ceilalti regi, care isi specificau din timp preferintele in legatura cu funerariile lor, Adultul nu atingea acest subiect, afirmand ferm convins: "<span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">I don't need this. I will live forever.</span></span>".<br /><br />Totusi, timpul a ramas nepasator la convingerile regelui si, odata cu trecerea lui, a adus, parca mai devreme decat ar fi trebuit, ziua de care se temeau cu totii.<br /><br />Si Regele a plecat. Le-a lasat oamenilor gandurile sale si sfaturile si a plecat cand a crezut ca a venit momentul in care oamenii se vor descurca fara prezenta lui.<br /><br />Nu ar fi vrut. I-a iubit prea mult, insa rautatea unora nu mai putea fi indurata de sufletul sau de copil.<br /><br />Era pe zi ce trecea din ce in ce mai sufocat de rautate. Sufletul inocent, plin de rani, a inceput sa imbolnaveasca trupul, iar acesta a luptat pana cand, intr-o zi de vara, a ales calea cea mai grea pentru a scapa sufletul de rautatile oamenilor, asa ca trupul s-a sacrificat ramanand cu Oamenii Rai, lasand sufletul sa plece pentru a se linisti... pentru totdeauna.<br /><br />Poporul Regelui nu mai cunoscuse o asemenea ratacire si s-au retras toti intr-un coltisor linistit pana cand, cu calm, isi vor da seama cum se vor descurca fara acesta.<br /><br />Dupa o perioada indelungata plina de suferinta, poporul a ales sa se reuneasca, asa cum i-ar fi placut regelui, pentru a se asigura ca oamenii nu au uitat de ei si de cel care le-a fost Rege.<br /><br />Au incercat sa il rasplateasca pentru toate zilele in care si-au gasit alinare doar in vorbele sale si pentru ca el i-a invatat ce inseamna iubirea neconditionata.<br /><br />Oamenii Pacii au ales sa faca asta cum i-ar fi placut lui mai mult. Un dans pe muzica sa pentru bucuria oamenilor din jur.<br /><br />Si cu acest dans sub cerul senin(deci, unde Regele avea bilet in primul rand) i-au promis ca nu il vor arunca in uitare. Nici pe el, nici vorbele sale, nici dragostea pe care le-a oferit-o mereu.<br /><br />I-au promis ca si ei, la randul lor, il vor iubi pentru totdeauna.<br /><br />P.S.: noi cu dansul ne-am fi simtit mult mai bine si am fi facut un dans mult mai bun daca privitorii ne-ar fi lasat spatiu.<br />Probabil ca Oamenii Rai vor sa distruga si poporul dupa ce Regele n-a mai rezistat.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-27746619307610824042009-07-27T00:55:00.000+03:002009-08-03T12:13:36.005+03:00Isi cauta fericirea cu ochii aproape inchisi......cat de tare li se pare zdreanta de la pagina 5!<br /><br />Bun venit in Sexy-Romania! <br />Tara Porno poti sa ii mai zici pentru ca aici totul este porno: babele, elevele, piticii si, mai nou(mai grav), preotii. In tara asta cea mai mediatizata actrita este una de filme porno!<br />Aici daca nu esti "Sexy-" sau "Porno-cutare", esti nimeni si sansele sa ajungi cineva scad considerabil pe zi ce trece, iar mass-media incurajeaza mentalitatea asta de doi lei.<br /><br />Pentru tabloide, oamenii de genul asta sunt mana cereasca. Pun frumusel pe prima pagina o suncoasa dezbracata cu neuroni rebeli, fugiti de acasa si un titlu de genul "Sexy-ics sustine echipa nationala de fotbal!" sau "ce <span style="font-weight:bold;">buna</span> e cutare!". Pun apoi o trimitere catre o alta pagina ca sa inteleaga tot santieristul ca mai ie poze cu bunaciunea mai pa la jumate si gata! <br />Nenumarate exemplare vandute zilnic. Sau "fara numar, fara numar".<br /><br />Asta e nivelul tarisoarei, de baietel ajuns la pubertate dornic sa vada cat mai multe bunaciuni dezbracate. Macar in poze...<br /><br />Ne retardam, dragilor, ne retardam vazand cu ochii.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-17627091155185071082009-07-06T14:30:00.000+03:002009-08-03T12:32:28.506+03:00IN-CRE-DI-BIL!Dragilor, despre asta treeeebuie sa va povestesc.<br /> Invitat in emisiunea lui Brancu, Florin Petrescu(poate il stiti sub numele de "Axinte"), urmarea o parte dintr-o filmare in care mama lui Cabral s-a impiedicat si a cazut.<br /><br />Plin de respect, ca orice vedeta respectabila, Petrescu era extrem de ingrijorat, intreband agitat de starea de sanatate a doamnei, transmitandu-i sanatate si toate cele bune la aflarea vestii ca totul este in regula.<br />Frumos, nu? Pacat, insa, ca NU acesta a fost scenariul! La vederea doamnei cazand, animalul nu a reusit sa dea alta replica decat: “Da' vezi, Cristi, ca Dumnezeu nu e cioara? Mama lui cabral sa cada.... Cabral e baiat fain; pacat ca...traieste."<br /><br />Mentalitatea unor oameni este absolut incredibila. Asta se numeste discriminare, fenomen nu tocmai acceptat de lege, daca imi amintesc eu bine. Dar de cateva zile nu se intampla nimic. Florin Petrescu se plimba linistit si gratios ca un porumbel ce este el, scuipand CIORILE. Omite, totusi, un lucru destul de important: are aspect de porumbel(manelist si cu burta, ce-i drept, dar PORUMBEL), dar are un interior mai negru decat orice cioara!<br /><br />Pai da, asta este tara in care traim. Vorba aia: tara e frumoasa, pacat ca este locuita!<br />Daca aveti vreun gand de discriminare, va las link catre blogul lui Cabral, ca sa vedeti si din cealalta perspectiva. Pentru Cabral, da click <a href="http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea/comment-page-15#comment-60553">AICI</a>.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-39115332492715796902009-06-27T14:13:00.000+03:002009-06-27T14:34:55.654+03:00Somebody's lacking a hero...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://userserve-ak.last.fm/serve/500/280496/Michael+Jackson.png"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 423px;" src="http://userserve-ak.last.fm/serve/500/280496/Michael+Jackson.png" border="0" alt="" /></a><br /><br />E vineri, 26 iunie, ora 01:00. Se fac 24 de ore de cand am aflat de moartea lui Michael Jackson. De atunci am putut dormi numai 3 ore. Greu sa mananc, greu sa dorm, greu sa nu ma gandesc cat l-am iubit. Greu sa imi stapanesc alte lacrimi la vederea timpului perfect compus langa numele lui.<br />De ce imi ceri sa asociez asa un fenomen cu sfarsitul?<br />De ce imi ceri sa asociez eleganta, gratia, pacea si adevarul cu moartea?<br />Inca nu constientizez ca unul dintre simbolurile copilariei si adolescentei s-a dus. Se simte un gol ingrozitor.<br />Devine din ce in ce mai greu de scris asa ca va las sa ascultati "the type of song that makes the angels cry".<br /><br /><blockquote>I guess what Im asking is everybody bow their head for a legend dont breathe for a second</blockquote><br /><br /><a href="http://www.youtube.com/watch?v=jV5clIQxKXw&feature=related"> The Game - Better On The Otherside(Tribute to MJ), feat Chris Brown, Diddy, Usher and Boyz II Men</a><br /><br /><blockquote>I remember the first time i seen you moonwalk,<br />I believed I could do anything,<br />you made the world dance,<br />you made the music come to life</blockquote>Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-1623628871656562522009-06-24T21:20:00.000+03:002009-07-31T17:09:29.577+03:00O viata-ntr-o scurta pauzaSambata mortilor, slujba, mancare, pomana, masa mare, mai bine zis: munca multa.<br /><br />- Hai, mai stai si tu jos, mamaie, ii spun.<br /><br />Se aseaza greoi, cu privirea pierduta, oboseala fiind exteriorizata prin toti porii.<br /><br />- Sunt obosita, mamaie...<br />...si isi incepe povestea.<br /><br />- Am muncit, Madalina, toata viata. Am muncit de cand m-a facut mama. Am inceput la sera pe la saispe ani.<br />Sta putin pe ganduri.<br /><br />- ...ah...saispe? Nu, saptispe. Eram mica, pricajita rau. Tu esti mare. Caram lazi grele de vreo 50 kg.<br /><br />- Mai grele ca tine, ii spun.<br /><br />- Oho! Urcam dealu' ala abrupt cu sacii de iarba in spate pentru vaci. Si ma mai mir de ce n-am crescut... ma trageau in jos.<br />Munceam la casa veche cand eram gravida cu Relu. Am muncit pana in duminica aia... cand dup-amiaza l-am nascut.<br />Da' ma rog noaptea la Dumnezeu sa ma tina sanatoasa si sa muncesc. Mai bine asa decat bolnava in pat.<br /><br />- Sanatatea conteaza, mamaie. Mai intervin in povestirile ei cu o replica scurta care sa demostreze atat atentia, cat si aprobarea.<br /><br />- Ah, da' am muncit si la pavaj. Acolo muncea tata. Ma lua cu el si spargeam pietre cu baosul.<br /><br />- Fantastic...<br /><br />- Scoteam patul singura afara si plimbam sifonierul tot de una singura. Proasta... ma munceam degeaba. Singura am crescut si copiii. Totul am facut singura. Nu m-a ajutat nimeni niciodata.<br />Spalam haine de mana pentru copii si le intindeam pe toate in curte. Socra-miu imi zicea: "Aoleu, Sico, aici zici ca e la Talcioc!". Da' niciodata nu ziceau: "Du-te si culca-te si tu o ora ca stau eu cu copiii.".<br /><br />Ultimii ani i-am muncit la sera aia unde e manastirea acum. Culegeam fructe. Eh... aici era usor. Si dup-aia a aparut asta...si ne-am luat.<br /><br />Face o pauza. Mie mi se deruleaza deja prin minte povestea lor pe care am auzit-o de atatea ori, dar pe care o ascult mereu cu acelasi interes.<br /><br />- Si acum mai muncesc... in fiecare zi. Nu pot sa stau. Mereu e ceva de trebaluit, trebuie sa robotesc eu pe aici ca altfel ma simt proasta.<br />Sunt obosita, Madalina, ca toata viata am muncit...Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-2516230399212694952009-05-30T00:04:00.000+03:002009-05-30T00:23:48.992+03:00Eu si fetele, veveritele!Zilele trecute, intr-o criza de plictiseala, ma asez la calculator si incep sa navighez. De pe un site pe altul ajung, spre oroarea mea, pe pitzipoanca.org. Ideea siteului este ok, comentariile sunt criminale.<br />Problema la mine este ca dupa ce ma amuz maxim de 2-3 poze ma apuca o intristare iremediabila.<br />Pai da, tristete, vazand cat de mult se imnultesc pozele fetelor astora pe site. Se pare ca fabrica de "pitipongism" are resurse inepuizabile si in conditii de criza. Si spuneti voi, dragilor, credeti ca mai avem vreo scapare?<br />O sa ne lasam inghititi de emoizi si pitipoance sau o sa ne "la-sam" cum ar zice stimabilele mai sus mentionate.<br />Asta e, ne conformam. Suntem neputinciosi in fata "valoarei" si talentului lor, caci, spre deosebire de noi, ele au arme: haur, hunghii, hextensii si haltele.<br />Ar trebui sa ma impac cu gandul asta si sa ne declar o specie pe cale de disparitie. Omul de rand, care traieste intr-un mod simplu, inamicul kitchului ajunge sa fie cel aratat cu degetul pe strada.<br />Noi suntem cei aratati cu degetul pentru ca suntem din ce in ce mai putini carora nu ne place sa stralucim in soare ca un glob de discoteca si pentru ca nu avem exces de tesut adipos pe care sa il leganam pe melodiile despre valoare, bani, dusmani si altele.<br /><br />P.S.: imi pare rau ca este la articolul asta, dar nu mai stau sa scriu altul nou, asa ca iti zic aici: LA MULTI ANI, LEILA!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-77999269256036164782009-05-15T21:06:00.000+03:002009-05-15T22:13:50.088+03:00Never let me down again<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqz3ryZJoT3rpIVBAh281sGVJz7UMrMo6jMwosxLJ5nox8m3DrGE274OUIQE33-iy39TgOzWp75Gcr7PjmfugJUTiyL7cSoCwxqcq9PeYe0qCKSWj9Q9PTTlC66Ms0JZ56PRs838Wug-v2/s1600-h/DM.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 237px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqz3ryZJoT3rpIVBAh281sGVJz7UMrMo6jMwosxLJ5nox8m3DrGE274OUIQE33-iy39TgOzWp75Gcr7PjmfugJUTiyL7cSoCwxqcq9PeYe0qCKSWj9Q9PTTlC66Ms0JZ56PRs838Wug-v2/s320/DM.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5336131042194777602" /></a><br />Ce trebuia sa fac acum? Sa ascult obsesiv melodiile preferate, gandindu-ma emotionata la ziua de maine, privind tricoul si pantalonii pe care stiam de acum doua luni ca le voi imbraca in ziua ce urmeaza.<br />Ce fac eu, de fapt, acum? Ascult, intr-adevar, melodiile preferate, gandindu-ma, insa, la ce experienta minunata <span style="font-weight:bold;">ar fi putut fi</span> maine. Si tot o sa port maine hainele alea, "doar asa, de a naibii". Tricoul pe care stau asezate literele scrise cu niste culori calde:<blockquote>Songs of Faith and Devotion</blockquote><br />Oricum, cuvantul "anulat" imi zgarie urechile. Prefer un "amanat" optimist.<br />Mi s-a zis ca sunt tanara, trebuie sa mai fie niste rabdare ascunsa pe undeva. Mai e. Putina, se pare.<br />Din pacate, sambata tot ce voi face va fi sa... Enjoy the silence.<br />Depeche Mode, Never let me down again.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-53447891222681620092009-04-28T13:11:00.000+03:002009-04-28T13:39:13.937+03:00Afara din parcuri!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjB-0QSnOeXe1mQjuGhkuwr-p6-IaTuyILo17sXRB2owWI_SMmYRSDnDc-9Bqxt0EOyhr74KmDkzqOhtzhF9gk1tNxlUqANmTNY6t_kUrpPIc_V4KJdmE2J9fxx18HuPtP9dNOHqvbccWZl/s1600-h/1.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjB-0QSnOeXe1mQjuGhkuwr-p6-IaTuyILo17sXRB2owWI_SMmYRSDnDc-9Bqxt0EOyhr74KmDkzqOhtzhF9gk1tNxlUqANmTNY6t_kUrpPIc_V4KJdmE2J9fxx18HuPtP9dNOHqvbccWZl/s320/1.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5329689480154815714" /></a><br />Inca o data inteligenta, logica oamenilor din jurul meu ma sperie.<br />Am aflat de la un prieten ca, mai nou, ar fi interzis accesul in parcuri cu role si biciclete.<br />Mi-am pus intrebarea: "si oamenii astia unde o sa se plimbe de acum inainte?" Raspunsul nu a intarziat sa apara: "Teoretic, pe pistele pentru biciclisti."<br />Stati asa. Care piste? Alea care incep frumos si se termina in vreun stalp sau un chiosc? Pai...da, alea.<br />In Bucuresti ai (sau aveai)doua posibilitati daca ieseai sa te plimbi cu bicicleta:<br />1. traversai orasul pe piste, acolo unde exista (pistele despre care am spus mai sus cum sunt) si indurai noxe;<br />SAU<br />2. mergeai intr-un parc, intr-un mediu calm si placut.<br />Au stat oamenii asa, chinuindu-i inteligenta si lipsa de ocupatie si au zis: "Astia pot reprezenta un pericol. Gata. De azi, afara cu ei din parcuri!"<br />Ce ziceti? Ah, nu. Faptul ca pistele sunt asezate pe trotuar nu reprezinta un pericol.<br />Ne mai auzim. Pana atunci, sa traiti bine!Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-29748064204495287222009-04-13T20:46:00.001+03:002009-04-13T21:22:06.809+03:00Sangele tau poate salva vieti!Intra in biroul cuiva, deschide calculatorul si incepe sa scrie. Habar nu are care este idee principala, vrea doar sa spuna cateva cuvinte despre ce simte acum. Sunt prea multe ca sa nu le scrie. Se grabeste... trebuie sa termine repede ca sa inchida calculatorul si sa plece din biroul asta, al cui o fi el...<br />Locuieste in Centrul de Transfuzii pentru 3 zile.<br />E in alt oras, la o competitie si uraste orice are legatura cu spitalele. Inclusiv holurile lungi si intunecate de aici, inclusiv mirosul de la etajul 1, specific spitalelor si tot ce mai <span style="font-weight:bold;">MISUNA</span> pe la etajul 1. <br />O face sa se simta cam ciudat usa de langa cea a camerei ei, pe care scrie: Laborator Boli Transmisibile si o mai face sa se simta ciudat cand se trezeste buimaca dimineata si cand iese pe hol da nas in nas cu oamenii care lucreaza aici. <br />La fel de neobisnuit este faptul ca in curtea locului unde este cazata in loc de iarba verde sau un spatiu in care sa se recreeze da peste un numar considerabil de ambulante, acestea prevazute cu o sirena minunata. Da, e minunata si tin sa ii aminteasca in fiecare dimineata asta.<br />Da, dupa cum probabil v-ati fi asteptat, este ciudat sa lociuesti intr-un centru de transfuzii.<br /><br />Note: in cazul in care din punctul dvs de vedere nu e poetic sau util, mai ganditi-va o data si din punctul ei de vedere.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-81552330178314073122009-04-03T17:16:00.000+03:002009-04-03T17:25:19.846+03:00Stationati pe partea dreapta!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmsnEnYLWc1wquDKBDTSWrnoUitVYkoUKfIVu7PS_shqi0idXvkR0RNz6EwWUYzTSNSYHFKdsgHOf7HBQfBvlCDhOl3Idkqq61JZScI3bTgRCsssJruOJoqQS4OGEIesnUN6m9JZnkn2Y2/s1600-h/bouL+mic.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmsnEnYLWc1wquDKBDTSWrnoUitVYkoUKfIVu7PS_shqi0idXvkR0RNz6EwWUYzTSNSYHFKdsgHOf7HBQfBvlCDhOl3Idkqq61JZScI3bTgRCsssJruOJoqQS4OGEIesnUN6m9JZnkn2Y2/s200/bouL+mic.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5320470941976565042" /></a><br />Da, domne, s-a intamplat incredibilul! Azi dimineata la metrou la Piata Unirii pe scarile rulante <span style="font-weight:bold;">toti oamenii</span> care stationau erau pe partea dreapta! Nu mai era nicio oita ratacita care sa stea pe partea stanga.<br />Nu credeam ca o sa prind vreodata ziua asta. Parca m-am simtit mandra de toti oamenii care stationau. Mi-a placut atat de mult sa ma uit la toti in timp ce treceam pe langa fiecare... m-a dus cu gandul la un (posibil) viitor Bucuresti civilizat.Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-36839438925132484672009-03-17T15:59:00.002+02:002010-10-13T00:09:47.824+03:00O data-n viata<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.weddingphotographydirectory.com/wedding-photo/images/articles/bride-facing-window.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 285px; height: 395px;" src="http://www.weddingphotographydirectory.com/wedding-photo/images/articles/bride-facing-window.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Patul, biblioteca, vechile jucarii... Da, camera copilariei din casa parinteasca. Se plimba un pic, oarecum dezorientata.<br />Cata lume s-a adunat in casa parintilor ei! Nu tine minte cand a vazut ultima oara atata lume in locul asta.<br />Tensiunea pluteste in aer.<br />Se mai opreste din cand in cand sa isi admire rochia. Este exact asa cum si-a dorit intotdeauna: de un alb stralucitor, corset si crinolina, totul de o simplitate pura. Rochia asta trebuia sa fie asa cum isi dorea ca doar o data in viata o va imbraca.<br />Ii pare rau, insa, ca nu are acces la nicio oglinda. Nu intelege de ce nu i se permite sa se priveasca. "Obiceiuri stupide...", isi zice.<br />Este atat de emotionata! Intra in bucatarie si arunca o privire asupra oamenilor de acolo. Dintr-o parte aude soptit: "- Ai vazut ca e putin vanata?"<br />ooof! Era sigura ca alegerea unui fard cu o nuanta de mov se va dovedi a fi o idee proasta!<br />Tatal sau isi strange cu putere sotia in brate. Stia ca pentru ea va fi greu sa accepte momentul asta. "Fata mamii..."<br />Din spate se aude un zgomot pe care nu reuseste sa il desluseasca imediat.<br />In usa de la sufragerie sta Ana, sora ei, privind in gol.<br />Intra in sufragerie si vede multa lume adunata, insa nu vede in jurul carui lucru. O tacere apasatoare domneste in camera asta. Ana isi ingroapa fata in palme si plange incet.<br /><blockquote>- De ce?</blockquote><br />Cineva vine la ea repede si o imbratiseaza, o consoleaza. Ana sopteste catre corpul neisufletit in jurul caruia lumea statea adunata: "Pacat ca nu ai apucat sa te bucuri de o astfel de rochie, sora mea. Te-ai grabit sa o porti..."Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6691997681551430450.post-1087666755852686262009-02-20T20:44:00.000+02:002009-02-20T21:11:01.060+02:00Despre omul exceptional<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://isabellelorelai.files.wordpress.com/2008/05/dan-puric.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 160px; height: 240px;" src="http://isabellelorelai.files.wordpress.com/2008/05/dan-puric.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Cu o nesiguranta mai mare decat m-as fi asteptat iau o foaie. Aceasta are o menire de care nu multe dintre semenele ei se bucura. Ce nume rasunator si plin de incarcatura va fi asezat pe ea!<br />Iau pixul, dragul pix obosit, si il strang tare in mana incercand sa ma stapanesc, dar, totodata, parca astept ca acesta sa astearna scrisul de la sine, in speranta ca va gasi niste cuvinte mai potrivite decat mine.<br />Gata, imi incep articolul despre un om exceptional. <span style="font-weight:bold;">Despre omul exceptional.</span> Sper doar ca voi gasi cuvinte care sa <span style="font-weight:bold;">contureze</span> genialul: maestrul Dan Puric.<br />Sunt indragostita de modalitatea de expresie artistica pe care a ales-o pentru a ne arata cum se vede lumea din perspectiva sa, dupa cum spunea si Catalin Stefanescu.<br />Fac parte dintre tinerii absorbiti de povestile lui deoarece acesta ne prezinta lucrurile din alte perspective decat cele de care noi ne lovim in fiecare zi. Acesta are abilitatea de a vedea frumosul, iar noi il putem vedea prin el.<br />Desi sustine ca este "un biet puric", eu pot recunoaste in el frumosul si de aceea sunt de parere ca este in masura sa vorbeasca de frumos pentru ca "numai graul poate sa vorbeasca despre grau. Neghina, nu!".<br />De la Dan Puric am invatat sa pretuiesc tarana si sa recunosc sfintii, am invatat care este diferenta dintre crestin si pietist, din invataturile sale am invatat ca este timpul sa ne trezim.<br /><blockquote>Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului, sa te conduca toti tampitii, toti nenorocitii?</blockquote><br />Totusi, cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat este ca trebuie sa indraznesc.<br /><blockquote>Indrazneste, coboara, fiul meu, in iadul acesta si trezeste-ti fratele - Omul Frumos! Indrazneste, ca eu i-am zdrobit lanturile si i-am ucis moartea! ...El doar doarme.</blockquote><br />As putea sa vorbesc despre Dan Puric cu orele, asa ca ma opresc aici, inainte ca vorbele mele sa devina de prisos.<br />Dumnezeu a lasat un Dan Puric, stie El de ce.<br /><br /><blockquote>Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: Vremea l-a scos in cale.</blockquote> (Dan Ciachir)Maddiehttp://www.blogger.com/profile/00118043121765298815noreply@blogger.com0