marți, 31 august 2010

"Da-mi putin din timpul tau si-am sa-ti dau putin din mine"

Acum ceva vreme(mai bine de 10 ani) a avut loc o intamplare pe care mai mult ca sigur o voi tine minte toata viata.

Fac parte din oamenii care si-au petrecut la joaca toate zilele din vacanta. Cu "adversari" reali, in fata blocului, nu virtuali.
Bineinteles, scara noastra, ca si toate celalalte scari din micutul orasel, avea un caine in grija.

In timpul unui joc("Frunza" pentru cunoscatori) sub ochii nostri, cainele a fost lovit de o masina. Fara sa stam prea mult timp pe ganduri, am intrerupt jocul si ne-am chinuit, patru-cinci sufletele sa caram catelul spre cel mai apropiat medic veterinar.

Ajunsi acolo, am constatat cu foarte mare tristete ca si domnul doctor are nevoie de concediu de odihna...

Cum nu puteam sa ne abandonam amicul plin de rani, ne-am pus iar pe carat... pana la farmacie. Trebuie sa aiba niste doftorii acolo sa il ajute, nu?

In fata farmaciei, sufletele noastre de copii s-au lovit de un alt impediment din lumea celor mari: banii. Fara niciun banut in buzunar am intrat in farmacie si am spus pe un ton ferm ca avem nevoie de pansament si rivanol. Catelusul nostru se lovise si nici nu voiam sa ne gandim sa il lasam sa moara. Doar doamna de la farmacie, cu putina bunavointa, ne-ar fi putut ajuta.

...si a facut-o. Ne-a dat tot ceea ce ne-ar fi putut ajuta in misiunea noastra de salvare: pudre, pansamente, dezinfectante. Numai dansa stie. Ne-a explicat ce face fiecare si ne-a urat multa bafta.

Bucurosi, am pansat bietul animalut cum am stiut mai bine. Apoi, in fiecare zi ii duceam mancare si ii schimbam pansamentele.

Si da, a scapat. A continuat sa traiasca in acelasi mod: fericit, prietenos si hiperactiv. Un singur lucru a intervenit dupa accident: teama de masini, dar lucrul asta nu a facut decat sa ma bucure.

Pe parcursul peripetiei asteia am invatat cat de mult poate insemna pentru un suflet sa ii dedici putin din timpul tau si, destul de devreme, ce-i drept, mi-am dat seama ce impediment pot constitui banii.

2 comentarii:

Leila spunea...

frumossssssss, si foarte frumos din partea farmacistei nu m-as asteptat sincer

Maddie spunea...

Da, nici eu nu m-as fi asteptat la varsta asta. La varsta aia asa eram sigura ca asa trebuie sa faca duduia :)