miercuri, 14 ianuarie 2009

" - Pune niste culori sa mai acapareze din aerul macabru."

Dupa proaspatul obicei format, azi am plecat repede de la scoala direct spre spital pentru a nu pierde niciun minut din orele de vizita.
Am ajuns in fata spitalului cam panicata dupa o lupta psihologica data intre mine si un caine si una fizica cu un altul.
Nu ma opresc in fata intrarii nicio secunda ca sa analizez ceva pentru ca am tot intrat in el in ultimul timp si, oricum, mereu e cel putin o persoana speriata, cu o cafea in mana si cu o fata oarecum... neprimitoare. Totusi, nu pot sa nu ma gandesc de fiecare data la cat de groaznic si descurajant arata spitalul asta.
Urc cateva trepte, imi croiesc drum printre oamenii adunati la camera de garda si ma indrept(de data asta nu fraudulos, pe la vizitatori) spre etajul 1.
Treptele imense si reci parca ma duc direct in sala de operatii si imi dau o senzatie ciudata. La sfarsitul treptelor, pe usa pe care mi s-a indicat sa intru, sta lipit un afis:
Intrarea strict interzisa!
Pe fata mi se creioneaza un zambet nebun in timp ce intru pe usa.
Din pacate, zambetul dispare la fel de repede cum a aparut can ma vad la capatul holului si gandul imi zboara la cat de bine era pe scari.
In dreapta mea, langa o incapere, o targa asteapta. In stanga, solidar cu aceasta, un scaun cu rotile. In fata se intinde un hol ingust in semiintuneric.
O iau incet din loc dar ma opresc o fractiune de secunda in fata unei usi intredeschise. Inauntru, o fata asezata pe scaun, cu picioarele lipite, framantandu-si mainile in poala, priveste in gol fara sa clipeasca. Ridic ochii cu o oarecare urma de teama. Deasupra usii sta scris: "Avorturi". Atat. Sec. Un cuvant mic, scris in MicrosoftWord cu efecte adaugate. Niciunul dintre efectele colorate nu schimba imensa incarcatura emotionala.
Incerc sa-mi revin si sa plec mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la sfarsitul holului... nici macar in aripa opusa a spitalului.
Maine cred ca o sa ma stecor si o sa urc din nou pe cealalta parte...

Niciun comentariu: