Intra in biroul cuiva, deschide calculatorul si incepe sa scrie. Habar nu are care este idee principala, vrea doar sa spuna cateva cuvinte despre ce simte acum. Sunt prea multe ca sa nu le scrie. Se grabeste... trebuie sa termine repede ca sa inchida calculatorul si sa plece din biroul asta, al cui o fi el...
Locuieste in Centrul de Transfuzii pentru 3 zile.
E in alt oras, la o competitie si uraste orice are legatura cu spitalele. Inclusiv holurile lungi si intunecate de aici, inclusiv mirosul de la etajul 1, specific spitalelor si tot ce mai MISUNA pe la etajul 1.
O face sa se simta cam ciudat usa de langa cea a camerei ei, pe care scrie: Laborator Boli Transmisibile si o mai face sa se simta ciudat cand se trezeste buimaca dimineata si cand iese pe hol da nas in nas cu oamenii care lucreaza aici.
La fel de neobisnuit este faptul ca in curtea locului unde este cazata in loc de iarba verde sau un spatiu in care sa se recreeze da peste un numar considerabil de ambulante, acestea prevazute cu o sirena minunata. Da, e minunata si tin sa ii aminteasca in fiecare dimineata asta.
Da, dupa cum probabil v-ati fi asteptat, este ciudat sa lociuesti intr-un centru de transfuzii.
Note: in cazul in care din punctul dvs de vedere nu e poetic sau util, mai ganditi-va o data si din punctul ei de vedere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
this sounds very haruki murakamish
Trimiteți un comentariu