miercuri, 1 octombrie 2008

Echilibrul vietilor noastre


Ce zi frumoasa! Ce soare stralucitor si ce vant tocmai potrivit! Da, o zi frumoasa pentru Andrei. Abia a terminat orele si se indreapta catre catre lacul din parc, unde il asteapta cei mai buni prieteni. Dupa ceva timp petrecut impreuna ii inconjurau sticle si pachete de tigari goale. Simtea, fara sa isi dea seama, ca viata e frumoasa... sau, cel putin, ca viata lui e frumoasa. Parea ca nimic nu are cum sa intervina si sa ii strice aceste clipe de fericire. Avea tot ce ii trebuia: bautura si tigarile preferate, cei mai buni prieteni si noua lui iubita.
Petrec si tot petrec pana cand cineva intervine. Trebuie sa "sparga gasca"? E deja dimineata? Noaptea aceasta o va tine minte multa vreme. Da, viata e frumoasa!

Ce zi groaznica! ...cea mai groaznica traita vreodata! Si-a udat adidasii preferati intr-o balta si vantul parca ii ajunge pana la piele.
Bogdan a fost parasit de iubita in favoarea celui mai bun prieten. A ramas fara amandoi in aceeasi groaznica zi de toamna.
Rataceste prin parcul plin de stejari, prin care se plimbau odata, gandindu-se la ce avea atunci si la ce (nu) mai are acum.
Desi i-au fost luate doua "lucruri" importante din viata, simte cum o greutate il apasa intr-un mod sufocant.
Isi jura ca nu va plange. Daca o va face va avea senzatia ca a trecut peste asta, dar ca un las, plangand de fiecare data cand a avut ocazia.
Se gandeste atat de mult ca va trebui sa se stapaneasca, incat isi simte ochii uscati, parca lacrimile au fost speriate de gandurile sale atat de convingatoare si se ascund, refuzand orice tentatie de a-i atinge obrajii.
Se plimba si se tot plimba pana cand... e deja dimineata?! Se indreapta catre casa sperand sa nu isi mai aminteasca niciodata aceasta noapte.
La iesirea din parc observa un baiat care a calcat in aceeasi balta ca si el, dar care merge mai departe, nepasator.

Niciun comentariu: