Despre omul exceptional

Cu o nesiguranta mai mare decat m-as fi asteptat iau o foaie. Aceasta are o menire de care nu multe dintre semenele ei se bucura. Ce nume rasunator si plin de incarcatura va fi asezat pe ea!
Iau pixul, dragul pix obosit, si il strang tare in mana incercand sa ma stapanesc, dar, totodata, parca astept ca acesta sa astearna scrisul de la sine, in speranta ca va gasi niste cuvinte mai potrivite decat mine.
Gata, imi incep articolul despre un om exceptional. Despre omul exceptional. Sper doar ca voi gasi cuvinte care sa contureze genialul: maestrul Dan Puric.
Sunt indragostita de modalitatea de expresie artistica pe care a ales-o pentru a ne arata cum se vede lumea din perspectiva sa, dupa cum spunea si Catalin Stefanescu.
Fac parte dintre tinerii absorbiti de povestile lui deoarece acesta ne prezinta lucrurile din alte perspective decat cele de care noi ne lovim in fiecare zi. Acesta are abilitatea de a vedea frumosul, iar noi il putem vedea prin el.
Desi sustine ca este "un biet puric", eu pot recunoaste in el frumosul si de aceea sunt de parere ca este in masura sa vorbeasca de frumos pentru ca "numai graul poate sa vorbeasca despre grau. Neghina, nu!".
De la Dan Puric am invatat sa pretuiesc tarana si sa recunosc sfintii, am invatat care este diferenta dintre crestin si pietist, din invataturile sale am invatat ca este timpul sa ne trezim.

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului, sa te conduca toti tampitii, toti nenorocitii?

Totusi, cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat este ca trebuie sa indraznesc.

Indrazneste, coboara, fiul meu, in iadul acesta si trezeste-ti fratele - Omul Frumos! Indrazneste, ca eu i-am zdrobit lanturile si i-am ucis moartea! ...El doar doarme.

As putea sa vorbesc despre Dan Puric cu orele, asa ca ma opresc aici, inainte ca vorbele mele sa devina de prisos.
Dumnezeu a lasat un Dan Puric, stie El de ce.

Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: Vremea l-a scos in cale.

(Dan Ciachir)