marți, 23 martie 2010

Poliţia română. Siguranţă şi încredere.

Aici în bloc o familie este plecată şi toată lumea ştie asta, având în vedere că lipsesc de ceva timp.
Toate bune şi frumoase, familia fericită în vacanţă, vecinii... şi ei pe aici, mai mult sau mai puţin fericiţi; asta până în momentul în care s-a constatat că geamul de la balconul casei drumeţilor e deschis, ba chiar forţat.
O verificare rapidă pune vecinii în temă: familia nu s-a întors acasă. Na belea! Acu' ce-i de făcut?
Cuprinşi de spiritul justiţiar se gândesc să escaladeze, fără pic de teamă, balconul.
După câteva secunde, când adrenalina încetase să se facă simţită, în mintea oamenilor se înfiripă gândul că ar fi, totuşi, o idee mai bună să sune la poliţie şi domnii de acolo să îşi facă treaba cum ştiu dânşii mai bine.

Zis şi făcut! Ţrr-ţrr la poliţiune!

- Bună ziua, Felix Sima mă numesc. V-am sunat să vă raportez o posibilă spargere a apartamentului prietenei soţiei mele.
- Soţia e lângă dumneavoastră?
- Da.
- Aş putea să vorbesc cu dânsa? Probabil ştie mai multe despre apartamentul doamnei.
- Sigur.
- ...
- Alo? Bună ziua, Otilia Mărculescu la telefon.
- Doamnă, îmi puteţi da mai multe detalii despre spargere?
- Sigur [...] Putem discuta mai multe despre apartament cand vă veţi afla la faţa locului.
- Păi când să venim, doamnă? Azi? Venim mâine dimineaţă că, vorba aia, dacă au venit hoţii azi-noapte, n-o să mai vină şi azi...
- ?!?! ...OK.

A 2-A ZI:
Ţrr-ţrr la secţie.

- Bună ziua! Otilia Mărculescu mă numesc. Nu vă suparaţi, rămăsese ca veniţi dimineaţă la apartamentul prietenilor mei.
- Daa, doamnă, da. Aveţi cheia de la casă?
- Da.
- Intraţi dumneavoastră şi dacă veţi constata ceva în neregulă, ne sunaţi.

Aaaaah! Dreptatea, implicarea şi solidaritatea asta îmi încălzesc sufletul! Adică, doamna trebuia să intre în casă şi să distrugă eventualele probe, să-nţeleg. Dragilor, nu mă aşteptam la o anchetă mai ceva ca-n CSI, dar aşa ceva nu îmi vine să cred. Asta ne e magica poliţie română.

Până data viitoare, incuiaţi bine casa că, după cum vedeţi, dacă o păţiţi, sunteţi pe cont propriu şi să auzim numai de bine!