Apoi, isi analizeaza fata ca pe a unui strain. Primul lucru pe care il observa sunt ridurile din jurul gurii ce se formeaza imediat ce incepe sa contureze un zambet cat de mic.
Iata. Deci asta este o parte din pretul pe care trebuie sa il platesc pentru ca am mereu zambetul expus si pentru ca rad cu pofta de fiecare data cand prind ocazia.
Si zambeste. Pentru a le vedea mai clar.
A ramas asa, absenta, privindu-le, gandindu-se ca trebuie sa fii nebun pentru a fi suparat pe asemenea semne. Nu inseamna decat ca muschii fetei sunt obisnuiti sa se contracte des, formand zambete. Lucru ce nu poate decat sa o bucure.
Inevitabil, gandul a dus-o mai departe... riduri, ha? Mai tarziu se vor inmulti si nu le va mai agrea pe toate. Dar ce inseamna, oare, mai tarziu? Pe cele din jurul gurii nu le-a vazut formandu-se.
Daca intr-o zi ma voi privi din nou in oglinda si voi observa mult mai multe riduri de care nu am stiut pana atunci? Daca ma voi simti ca si cum timpul a zburat pe langa mine si nu am aproape nimic din ce mi-as fi dorit?
Si pentru o clipa le-a vazut; le-a vazut pe toate: reflexia ei peste multi ani, pielea palida si toate ridurile, dar nu mai putea scapa de aceasta imagine.
A scuturat din cap si, tinereste, i s-a desprins o suvita din coc, dandu-i un aer copilaresc si aducand-o inapoi la adevarata reflexie.
Si i-a privit pe ei. Nu putea sa creada ca nu i-a privit pana atunci tocmai pe ei. Ochii. Mari si cu o stralucire cu care nu i-a mai vazut niciodata, i-au dat o stare coplesitoare de bucurie. Coplesitoare pana la lacrimi.
De ce? Pentru ca a realizat ca este inca foarte tanara , poate lupta din rasputeri pentru a obtine tot ceea ce-si doreste, pentru a trai asa cum ii place si pentru a simti cum timpul ii deseneaza cate un rid pe fata fara sa se impotriveasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu